vineri, mai 20

Fanfara Ciocârlia a deschis Jazz in the Park, în Cluj: “Am plecat din România doar ca să cântăm și mereu ne-am întors acasă. În satul nostru, Zece Prăjini, noi încă nu avem asfalt”


foto Călin Ilea

S-au născut și au crescut în micuțul sat moldovenesc Zece Prăjini, au muncit la câmp și au îngrijit animalele, însă muzica le-a schimbat în profunzime existența. 12 muzicieni alcătuiesc Fanfara Ciocârlia, una dintre cele mai cunoscute formații românești peste hotare, din Germania până în Japonia și America.

Povestea lor, reflectată în mari publicații străine, precum The New York Times sau The Guardian, este, însă, mai puțin cunoscută în România.

De altfel, deși au cântat pe mari scene ale lumii, alături de orchestre sau muzicieni celebri, membrii Fanfarei Ciocârlia trăiesc regretul că țara lor nu îi apreciază așa tare precum sunt apreciați peste hotare.

Totuși, tocmai au deschis festivalul Jazz in The Park de la Cluj, premiat în 2019 cu titlul de cel mai bun festival de mici dimensiuni din Europa.

Acolo i-am întâlnit și noi și am stat de vorbă cu doi dintre ei, legendarii “Cimai” și Oprică Ivancea, precum și cu omul care i-a descoperit și le-a schimbat destinele, germanul Henry Ernst, managerul trupei de la înființare și până azi.

“La Zece Păjini, noi suntem la o interferență de 3 județe: Vaslui, Iași și Neamț. Înainte de ‘90, părinții noștri munceau la fabrici, făceau naveta cu trenul, cum se făcea pe vremea lui Ceaușescu.

Pe lângă asta, erau și oameni gospodari. Aveau grijă de pământ, de animale. Și noi am stat cu vaca, am cosit, ne ajutam părinții. Dar în afară de munca asta, duminica erau evenimente, iar noi cântam la ele, la nunți, botezuri. Pe noi, copiii, au început să ne ia de la 13-14 ani să cântăm cu ei.

De suflat în instrumente am început pe la 6-7 ani, le aveam în casă, le vedeam la tata.”

Așa își începe povestea Oprică Ivancea, saxofonist și clarinetist, fiul fondatorului Fanfarei Ciocârlia, Ioan Ivancea, decedat în 2005. Oprică, alături de 2 frați, Daniel și Laurențiu, au călcat pe urmele tatălui și ale unchilor, într-un sat în care 98% dintre bărbați fac muzică.

Citește articolul pe culturaladuba.ro.

Nici un comentariu

author photo two





Source link

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.