sâmbătă, noiembrie 27

„Politica navală postbelică a României (1944-1958)“, de Marian Moșneagu. Învăţământul de marină între 1945 şi 1958


 

  • Capitol VI se numește „Învăţământul de marină între 1945 şi 1958“ și cuprinde „Formarea ofiţerilor de marină“, „Evoluţia formării cadrelor cu pregătire tehnică medie“, „Învăţământul liceal de marină“, „Rolul navelor-şcoală în instruirea practică marinărească a viitoarelor cadre ale flotei române“.

Volumul constituie un rezumat al tezei de doctorat pe care căpitan-comandorul Marian Moşneagu, la vremea aceea director al Muzeului Marinei Române din Constanţa, a susţinut-o la Universitatea din Craiova, și reprezintă o deosebit de valoroasă contribuţie ştiinţifică în domeniu, fiind prima tratare unitară în istoriografia românească a acestei teme, corespunzător perioadei alese.

În Cuvântul înainte, prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu consideră că autorul a abordat, în baza cercetării unei extrem de bogate literaturi de specialitate şi a unor studii intense în arhivele militare şi diplomatice naţionale, o problemă de cel mai mare interes, adeseori abordată de istorici, dar, de regulă, arareori aprofundată.

Meritul căpitan-comandorului dr. Marian Moşneagu este cu totul deosebit, întrucât, stăruind asupra unei probleme de mare semnificaţie, el realizează în fapt o sinteză înglobând toate aspectele fundamentale ale temei cercetate.



Autorul a realizat un studiu de calitate, care îmbină armonios analiza cu sinteza ori integrează natural istoria naţională în cea universală, iar aceasta cu referire la o problemă şi o perioadă complicate ale istoriei contemporane europene – declanşarea şi intensificarea „războiului rece“ în urma conflagraţiei secolului din 1939-1945, iar, în conexiune, istoria Marinei Române.

În primul capitol care poartă denumirea „Coordonatele dezvoltării marinei naționale moderne“ am văzut că sunt discutate fundamentele cadrului organizatoric şi legislativ privind evoluţia flotei naţionale în preajma celui de-al doilea război mondial și marina naţională – de la vocaţie la politică de stat, rolul şi competenţele Ligii Navale Române.



Capitolul al II-lea se numește „Marina romană de la armistiţiu la tratatul de pace (12 septembrie 1944 -10 februarie 1947)“ și prezintă contribuția Marinei Române la reușita actului de la 23 august 1944, clauzele navale ale Armistiţiului şi implicaţiile asupra dimensiunilor şi structurii flotei române, efectele nefaste ale cooperării militare sovieto-române – drama Marinei Române din toamna anului 1944, contribuţia Marinei Române la efortul militar şi economic al României în Campania din Vest – efectele Tratatului de Pace în domeniul naval, comisia Aliată de Control din România şi Marina Română (12 septembrie 1944-28 septembrie 1947).

Evoluția structural-doctrinară a marinei militare între anii 1948 și 1958 este cel de-al treilea capitol, destul de vast și plin de detalii. Titlul ales este foarte sugestiv, iar în subcapitole, se rescriu pașii istoriei din perioada menționată, în domeniul marinei militare.

În capitolul IV este descris efectul devastator asupra flotei comerciale româneşti pe care l-a avut obligaţia României de a plăti „pentru pierderile cauzate Uniunii Sovietice de operaţiunile militare şi de ocuparea de către România a teritoriului sovietic“ despăgubiri în valoare de 300 milioane USD, plătibile în şase ani în mărfuri: produse petroliere, cereale, cherestea, ambarcaţiuni maritime şi fluviale etc.

Capitolul V al cărții „Politica navală postbelică a României (1944-1958)“, de Marian Moșneagu se intitulează „Interferenţe geopolitice şi concepte de securitate in spaţiul fluvial – maritim românesc“. Cuprinde trei subcapitole, „Implicaţii de ordin geostrategic privind integrarea României în Tratatul de la Varşovia şi ONU“, „Regimul navigaţiei pe Dunăre şi Marea Neagră după cel de-al doilea război mondial. Documentele Convenţiei de la Belgrad“, „Insula Şerpilor – o concesie nejustificată a diplomaţiei româneşti. Repercusiuni asupra regimului apelor teritoriale proprii.“



Rolul navelor-şcoală în instruirea practică marinărească a viitoarelor cadre ale flotei române

Detaşamentul 514 Nave-Şcoală avea în compunere nava-şcoală „MIRCEA“, nava-şcoală „LIBERTATEA“, nava-şcoală Escortorul 1, navaşcoală Escortorul 2 şi nava-şcoală „LANCEA“. Comandantul unităţii era căpitanul de rangul 3 loan Gh. Gheorghe.

Prin rolul decisiv în exersarea aptitudinilor, formarea deprinderilor şi intruirea practică marinărească, navele-şcoală au devenit indespensabile procesului de învăţământ, fiind ele însele adevărate amfiteatre ale formării complexe a personalităţii viitoarelor cadre ale Marinei Române.

Continuând tradiţia „spiritului Mircea” impus în cei 62 de ani de activitate de vechiul bric „MIRCEA”, nava-şcoală omonimă a preluat din anul 1939 sarcinile instrucţiei marinăreşti a viitorilor ofiţeri de marină. După declanşarea celui de-al doilea război mondial, activitatea de pregătire prin marşuri de instrucţie în apele internaţionale a fost abandonată.

Între 19 februarie 1941-1944, nava-şcoală „MIRCEA” a staţionat la Brăila, pe Braţul Arapu, la adăpost de bombardamentele sovietice, care au incendiat şi scufundat bravul său înaintaş. Mai mult, la sfârşitul lunii august 1944, nava a fost arestată şi preluată abuziv de către sovietici, care au dus-o şi bazat-o la Odessa. La insistenţele repetate ale statului român, nava a fost retrocedată şi readusă în portul Constanţa, la 27 mai 1946.

 
 
 

 
 

 

În perioada 2-5 iulie 1946, căpitan-comandorul T.S. Antonescu, şeful Secţiei a V-a din St.M.M., a executat un control de instrucţie la unităţile C.L.M.Fl. La nava-şcoală „MIRCEA“ a constatat faptul că principalele dificultăţi în desfăşurarea programului de instrucţie a elevilor se datorau slabei încadrări a navei, care dispunea efectiv doar de trei ofiţeri, patru maiştri şi 28 grade inferioare. întrucât şi personalul detaşat de Şcoala Navală şi Şcoala de Submaiştri era foarte redus (trei ofiţeri), instrucţia şi administraţia se făceau anevoios.

Pentru remedierea situaţiei navei-şcoală „MIRCEA“, ofiţerul solicita întărirea personalului detaşat de şcoli cu încă doi ofiţeri instructori, un subofiţer pentru Serviciul însărcinat administrativ şi trei grade inferioare, din care un bucătar şi un artelnic.

Între anii 1946-1947 nava a suportat mai multe lucrări de reparaţii, îndeosebi la arboradă. Marşurile de instrucţie au fost reluate în anul 1947, printr-o serie de voiaje scurte executate în Marea Neagră. În zilele de 7, 8, 9 şi 10 septembrie 1948, pe timpul unei ieşiri pe mare, nava a fost surprinsă de o furtună de forţa 8, caracterizată printr-o violenţă şi durată deosebite, care a determinat-o să ţină la capă trei zile şi trei nopţi. În timpul furtunii, nava nu a putut intra în port, fiind obligată să lupte continuu la larg cu elementele deslănţuite ale naturii. Echipajul a dovedit o bună pregătire profesională şi o disciplină militară desăvârşită.

De altfel, prin Ordinul de zi nr. 5 din 2 octombrie 1948, semnat de ministrul Apărării Naţionale, Emil Bodnăraş, echipajul a fost citat pe armată, întrucât a demonstrat „că merită încrederea pe care poporul muncitor o are faţă de ostaşii Armatei sale şi că, prin însuşirea unei temeinice pregătiri politice, a dobândit dârzenia şi curajul cu care ostaşii R.P.R. ştiu să învingă toate greutăţile“. Trecând cu succes aceste greu examen de pregătire marinărească, din echipajul navei s-au evidenţiat în mod deosebit: e-şcoală au devenit indespensabile.

 

 

 

Sursa foto: „Politica navală postbelică a României (1944-1958)“, de Marian Moșneagu
 
Dacă, în urmă cu 122 de ani, pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, printr-o onorantă coincidență, pe 23 noiembrie 2017, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ – Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 
Citește și:

#DobrogeaDigitală: „Politica navală postbelică a României (1944-1958)“, de Marian Moșneagu. Regimul navigaţiei pe Dunăre şi Marea Neagră după cel de-al Doilea Război Mondial

 

#DobrogeaDigitală: „Politica navală postbelică a României (1944-1958)“, de Marian Moșneagu. Prioritățile marinei comerciale a României între anii 1948 și 1958

 

#DobrogeaDigitală: „Politica navală postbelică a României (1944-1958)“, de Marian Moșneagu. Evoluția structural-doctrinară a marinei militare între anii 1948 și 1958

 

#DobrogeaDigitală: „Politica navală postbelică a României (1944-1958)“, de Marian Moșneagu. Coordonatele dezvoltării marinei naționale moderne

#DobrogeaDigitală: „Politica navală postbelică a României (1944-1958)“, de Marian Moșneagu. Marina romană de la armistiţiu la tratatul de pace

 

 





Source link

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *