duminică, noiembrie 28

CONCERT. Scena pe care se întâmplă muzica nouă este ușa către viitor


– Advertisement –

Se prezintă un repertoriu românesc, în seara de 7 octombrie 2021, la Filarmonica de Stat Dinu Lipatti din Satu Mare, un repertoriu care ne plasează între maniera concertistică cu care e obișnuită orice filarmonică, orice orchestră, chiar și publicul, „dar și frizăm puțin spectacolul din pricina felului în care sunt construite lucrările” spune dirijorul Cristian Lupei.

Sunt patru lucrări în program, însă chiar și una dintre ele daca ar fi fost într-un program simfonic ar fi fost destul ca să asigure succesul concertului, dar sunt patru de tipul acesta. E genul de muzică revigorantă pe care ți-ai mai dori să o asculți după un timp, în acelaș timp este o muzică foarte elaborată, dar și foarte directă, care nu lasă ascultătorul în pace, îl atrage mereu cu lucruri diferite.

Așadar,seara începe cu „Rapsodia Româna” de Liszt, o lucrare pe care acesta a compus-o pentru pian, solo și a orchestrat-o pentru pian și orchestră Sorin Petrescu, el este și solistul lucrării. Apoi o lucrare foarte bună și foarte inspirată a compozitorului timișorean, Gabriel Mălăncioiu, la care Doru Roman este solist, percuție și orchestră, o lucrare foarte spectaculoasă. Mai apoi, urmează o bijuterie muzicală care provine și își trage seva din muzica tradițională, folclorică a lui Petru Elinescu, „Scenă Pastorală” și în încheiere, o lucrare extraordinară compusă de Andrei Tănăsescu, celebra „Ciuleandra”, reinterpretată de Andrei Tănăsescu pentru pian la două mâini, dar de asemenea orchestrată pentru percuție, pian și orchestră, tot de Sorin Petrescu.

„Nu am mai întâlnit tipul acesta de atmoferă, atât de plăcută, colaborantă și emulantă la nici o orchestra din țară”
„Pe lângă faptul că la baza muzicii stă celebra temă din Ciuleandra, traseul acestui personaj, acestei teme, în interiorul lucrării este foarte spectaculos, aproape romantic aș zice, se transformă, se pleacă de la amintirea celebrei teme și se trece prin foarte multe circumstanțe care devin extrem de fascinante și pentru noi muzicienii, pentru orchestra care cântă totul cu multă poftă și care sunt convins că așa cum s-a mai întâmplat și în alte părți, inclusiv pentru public, va fi o poveste foarte frumoasă” declară dirijorul Cristian Lupei.

„Concertul de percuție compus de Gabriel Mălăncioiu, este o lucrare care mi-a fost dedicată atât mie cât și Filarmonicii Banatul din Timișoara. Vreau să o plasez tocmai datorită acestei săptămâni petrecute aici, într-un cadru excelent, cu muzicienii orchestrei Filarmonicii Dinu Lipatti din Satu Mare, la rându-mi cu mare bucurie aș vrea să dedic acestei orchestre pentru săptămâna oferită și mai exact admosferei de lucru și chiar implicării totale a majorității instrumentiștilor ” spune percuționistul Doru Roman.

„Nu am mai întâlnit tipul acesta de admoferă, atât de plăcută, colaborantă și emulantă la nici o orchestra din țară. Ne bucurăm și nu doar profesionat, care desigur ne încântă, dar muzical, artistic. Am trăit la Satu Mare săptămâna aceasta o experiență cu totul și cu totul specială, e o admosferă unică printre toate filarmonicile din România și asta sunt convins că se datorează și doamnei Emoke Kovacs, managerul filarmonicii și lui Claudiu Pitic, directorul adjunct, care reușesc să construiască și să adune un colectiv a cărei principală preocupare este muzica” transmite dirijorul Cristian Lupei.

Pasiunea pentru muzică, atracție din copilărie
„Pasiunea pentru muzică a început încet, ca orice lucru serios, nu se poate întâmpla deodată. Pentru fiecare, atracția a venit din copilărie, o atacție încă neclară, dar care a devenit din ce în ce mai puternică pentru că și noi am crescut și am început să avem unele rezultate și apoi am prins câte ceva și din ce se numește profesionalism, seriozitate și disciplină și am tot crescuț și am avut tot felul de experiențe. Eu mi-am propus mai multe instinctiv, dar le-am realizat din ce în ce mai reațional pentru că despre asta este vorba în meserie și am ajuns aici, la Filarmonica Dinu Lipatti Satu Mare. Am avut repetiția generală și am fost foarte sincer când le-am spus că am cântat de multe ori, dar aici am avut colaborarea cea mai deplină, cea mai frumoasă, cea mai adevărată, nu a fost un lucru formal, dirijorul spune, orchestrantul execută, mai spune câte ceva și solustul, ne-am simțit ca între prieteni și le-am spus că a fost cea mai frumoasă colaborare. La Satu Mare am găsit oameni foarte deschiși, foarte civilizți, buni profesioniști și comunicarea pe care ne-o dorim s-a întâmplat aici fără nici o piedică.” afirmă pianistul Sorin Petrescu.

Pe scenă trebuie să aduni mai multă energie decât ai
„Muzica te poate forma în multe feluri depinde de cum o abordezi, muzica îi poate face pe unii mai trufași, pe alții mai modești, pe unii în mod normal ar trebui să îi disciplineze, să le formeze un tip de gândire. Acest aspect al gândirii muzicale este un aspect esențial, dar foarte problematic pentru că din păcate în foarte puține cazuri se întâmpla formarea gândirii muzicale. Poate să existe o persoană foarte inteligentă, dar care din punctul de gândire al gândirii muzicale să fie mai puțin inteligent, în general consider că idealul este ca muzica să ne formeze deschiși, optimiști, deștepți și plini de energie. Indiferent de câtă energie avem noi în viață, când ești pe scenă trebuie să aduni mai mult decât ai” spune Sorin Petrescu.

„Din păcate este și un act educațional care lipsește din ce în ce mai mult în cadrul școlilor gimnaziale, preșcolare, exact ce spunea și Sorin, muzica formează și educă, fiind aproape exclusă din școli. E o educație care pierde mult din ce trebuie să ofere copiilor și elevilor încă de la primii ani de școală” adaugă percuționistul Doru Roman.

„Pe scenă lucrurile trebuie să întâmple, să prindă viață pentru că alminteri e ca o prezentare didactică, e ca un mic miracol din care nu trebuie să lipsească publicul, muzica se face împreună. Dacă nu exista triunghiul compozitor, interpret, public, ceva lipsește și înseamnă că nu s-a întâmplat ce trebuie să se întâmple, nu că bine sau rău, nu s-a întâmplat ” afirmă Sorin Petrescu.

Ce este sunetul?
„Sunetul este cărămida care construiește o celulă, ideile muzicale râmăn în marea majoritate niște idei abstracte, personajele pe care noi le jucăm atunci când cântăm, rămân niște personaje foarte abstracte, nu exista personajul pozitiv sau negativ, masculin sau feminin, ideea rămîne într-o zonă inefabilă și atunci sunetul care construiește prin cărămizi, după cum spuneam, toate aceste forme, este de asemenea ca meterial de lucru pentru artă, rămâne acel material cel ami abstract. Sunetul se poate adapta și se adaptează, aceasta este marea lui calitate, acelaș sunet poate fii diferit de la instrument la instrument, pentru că are altă culoare, alt timbru, dar de asemenea, își schimbă proprietățile în funcție de sala în care ne aflăm, de poziționarea sursei de emisie sonoră. Sunetul este un element în continuă transformare, nu reprezintă o stază fixă, întotdeauna această cinetică influnțează fiecare moment muzical și de acee se spune că fiecare act interpretativ este unic, nu se poate întâmpla niciodată la fel” informează Cristian Lupei.

Muzica nu înseamnă sunet, ci este transcendența fenomenului sonor
„Muzica se formează după ce sunetul nu mai este, sunetul a venit, și când el a fost receptat și asimilat, deja este trecut, e o întărziere, receptarea încă nu e realizarea muzicii, sunt niște cărămizi care se așează și la un moment dat cel care ascultă, percepe o linie melodică, o frază, o structură. Muzica înseamnă structură și ca să mergem pe metafora cu cărămizile, a considera că e destul să ai o grămadă de cărămizi pentru a face muzică, e ca și cum ai spera șă arunci cărămizile într-o grămadă și să aștepti să se facă o casă. Cărămizile trebuie așezate, trebuie să treacă un timp al percepției și bineînțeles, e nevoie de o anumită răbdare din partea ascultătorului ca să se atașeze de anumite structuri sonore. Un sunet singur încă nu e muzică, mai vine unu și parca ar începe și al treilea și al patrulea, în timpul acesta, conștiința ascultătorului trebuie să vină cu noi. Asta dorim noi, să îi facem pe ascultători să vină cu noi pentru că altfel noi mergem pe drumul nostru, iar ei rămân cu găndurile lor” spune Sorin Petrescu.

„Muzica modernă și muzica contemporană sunt genurile muzicale pe care le abordez cu foarte multă pasiune chiar, muzica nouă este întotdeauna plină de adrenalină pentru că mai ales în fața unei prime audiții nu știi ce vei găsi acolo. Muzica contemporană îți oferă șansa să faci primul pas către viitor și astfel îi tragi și pe ceilalți după tine. Scena pe care se întâmplă muzica nouă este fereastra, ușa către viitor. Cu tipul acesta de concert pe care îș avem în seara de 7 octombrie, nu este foarte ușor de construit. Îți trebuie foarte multă experiență și știință pentru a putea deosebi bucuria și plăcerea intelectuală pe care o are un muzician, uneori sunt lucrări pe care publicul nu are cum să le mai îndrăgească, sunt scrise academic, dar pentru noi să le interpretîm pot reprezenta acel pas de a trece de la un nivel muzical la altul. Un astfel de repertoriu ca cel din 7 octombrie, este un repertoriu pe care îl îndrogesc enorm de mult pentru că reprezintă și o provocare muzicală, tehnică, profesională, dar pe de altă parte și extraordinară eliberare emoțională” mai spune dirijorul Cristian Lupei.

Karina Brodi



Source link

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *